Conferințele de Vară de la Telciu

Home » ediția a III-a » Răspuns la câteva întrebări

Răspuns la câteva întrebări

LUK_1116 Că tot mă pregăteam să scriu câte ceva despre ediția recent încheiată, m-am gândit că o mare parte din chestiunile legate de acest eveniment și de această ediție au fost cât se poate de clar lămurite în interviul acordat publicației ”Bistrițeanul”, prin intermediul doamnei Ioana Bradea. Prin urmare, redăm conținutul materialului în cele ce urmează.

Ambasadorul Republicii Indonezia în România, Excelența Sa, Diar Nurbintoro și vice-președintele Camerei Regiunilor din Parlamentul Republicii Indonezia, Lao De Ida (sociolog al Universității de Stat din Jakarta, care a susținut și o prelegere despre comunitățile musulmane și viața inter-religioasă din Indonezia) alături de alți cercetători și profesori universitari din toate colțurile lumii, scriitori sau tineri teologi – și-au dat întâlnire zilele trecute, la cea de-a treia ediție a Conferințelor de vară, la Telciu – unde au construit împreună un spațiu miraculos și discret, plasat sub semnul dialogului, al cunoașterii și curiozității….

Timp de două zile, așa cum formulase profesoara Edit Szegedi în prefața volumului Carte-Cunoaștere-Identitate. Studii culturale (în care sunt cuprinse o parte din comunicările susținute în cadrul ediției de anul trecut), Telciu a devenit o veritabilă Arcadie, reunind sub semnul dialogului și al dezbaterii, cercetători și universitari din toate colțurile lumii.

„Mai greu a fost până m-am trezit cu toți invitații și participanții în Telciu, fiind destul de dificil să coordonezi un număr mare de persoane, cei mai mulți pentru prima oară în Telciu, România sau chiar Europa. După care toate au decurs firesc și plăcut, în spiritul dialogului și înțelegerii pe care se fundamentează această inițiativă” a povestit Valer Simion Cosma, unul dintre organizatori, pentru Bistrițeanul.ro:

     De ce la Telciu?10574344_561850923944680_2516438520113459657_n

Sunt mai multe motive pentru care am optat să organizez aceste conferințe la Telciu și nu în Cluj sau în alt centru universitar. Primul, cât se poate de subiectiv, ține de faptul că Telciu este satul meu de baștină și mi se pare cât se poate de firesc să încerc să fac câte ceva pentru comunitatea de acolo, fie și numai în planul prestigiului.

La acest motiv se adaugă deschiderea de care a dat dovadă domnul primar Sever Mureșan și Consiliul Local care au acceptat să sprijine financiar un proiect ce părea, în primă fază, irealist și greu de pus în practică.

Pe de altă parte, orașele universitare mari, cum este și cazul Clujului, găzduiesc anual zeci de astfel de evenimente, unele mai consistente, altele mai searbăde și încă unul în plus nu cred că ar fi putut produce o schimbare majoră în raportarea la astfel de evenimente. Foarte probabil s-ar fi pierdut în marea masă a evenimentelor care reunesc câțiva specialiști, invitați și o mână de curioși, pe când opțiunea pentru un spațiu ne-academic, aparent neconvențional, intrigă și permite o abordare mai puțin încorsetată de un formalism rigid și greoi.

Un alt aspect pe care eu îl consider extrem de important ține de abordarea actului cultural. Personal pledez pentru decentralizarea culturii, iar acest tip de eveniment este o dovadă cât se poate de clară. Nu cred că e benefic pentru o societate ca marile centru universitare să aibă monopolul actului cultural sau al evenimentelor științifice. Viața culturală a unui județ sau a unei regiuni nu trebuie să se limiteze la marile centre, fie că vorbim de Cluj sau Bistrița. Iar un exemplu precum este Muzeul de Artă Comparată de la Sângeorz-Băi arată cât se poate de clar că se poate depăși paradigma unui provincialism îngust care caracterizează majoritatea inițiativelor culturale din cele mai multe județe.

     Cui se adresează Conferințele de vară de la Telciu?10539196_561850107278095_6644869890338569907_n

Să nu credeți că dacă aș fi organizat acest eveniment în altă parte ar fi atras mai mulți interesați, pentru că asta ține de condiția cercetării și dezbaterilor academice, prin excelență acestea atrăgând doar pe cei interesați sau curioși.

Și oricum acest eveniment nu este centrat pe public, oricât de puternică și răspândită ar fi obsesia ratingului în societatea actuală. Oricine este binevenit să asiste la lucrări, să pună întrebări, să se implice în dezbateri, dar miza acestui eveniment nu este succesul de public ci conținutul și calitatea prezentărilor și dezbaterilor.

Problematicile abordate sunt cât se poate de legate de problemele societății contemporane, iar contribuțiile celor implicați nu produc un efect imediat, oricât de îndrăgite ar fi revoluțiile (politice, culturale, sociale etc.) făcute între două șprițuri.

Există la nivel local în întreaga Românie evenimente construite pentru localnici și le consider foarte necesare dar cred că e loc și de altele prin care să se producă mai mult decât un simplu prilej de divertisment etno pentru săteni și prin care lumea rurală sau orașele ne-universitare să fie, cât de cât, racordate la marile dezbateri academice și culturale.

Și nu este nimic nou în acest tip de abordare, după cum probează exemplul manifestărilor și reuniunilor culturale organizate în perioada interbelică de Nicolae Iorga la Vălenii de Munte.

     Prejudecăți și simplificări grosolane când vine vorba de musulmani

Mi-au părut extrem de interesante și de binevenite pentru societatea românească prezentările oaspeților din Egipt și Indonezia care au reușit să aducă o serie de lămuriri esențiale cu privire la lumea islamică în general și la țările lor în mod special.

Astfel de prezentări, după opinia mea, sunt necesare pentru a depăși numeroasele prejudecăți și simplificări grosolane în care băltește adeseori opinia publică atunci când vine vorba de musulmani sau oameni din alte culturi și religii.

Foarte incintantă a fost și comunicarea doamnei Tünde Komáromi, despre comunitățile ortodoxe din Rusia și provocările globalizării, putându-se sesiza numeroase asemănări la nivel de frici colective, angoase și atitudini, cu societatea noastră, precum, după cum au remarcat unii dintre oaspeții noștri, chiar și cu lumea musulmană. Comunicările venite dinspre studiile literare au fost de asemenea consistente, încadrându-se perfect în tabloul general cu privire asupra religiozității, pe care acest modest eveniment și l-a propus să-l creioneze.

     Islam, islamism, politizarea religiei…10544384_561852020611237_6817512593338703716_n

Despre comunitățile islamice se poate afla mai mult prin intermediul studiilor ce vor fi publicate în volumul care va cuprinde comunicările acestei ediții și care va fi lansat anul viitor, la ediția a IV-a. Pot să spun doar că personal am aflat o mulțime de lucruri noi despre musulmani, Indonezia, Egipt, diferențe și asemănări culturale și religioase, fundamentalism și tradiție.

Cred că aceste comunicări ar fi prins bine oricărui om preocupat de lumea actuală, în special în contextul conflictelor din Orientul Apropiat, mai ales că la noi, ca și în alte părți ale Europei și Occidentului în general, foarte multă lume pune egal între ISLAM (o religie/tradiție religioasă la fel de venerabilă ca și creștinismul, budismul sau altele) și ISLAMISM (care înseamnă un curent recent, specific modernității și care implică politizarea religiei și a tradiției).

Un aspect extrem de important evidențiat de cei care au conferențiat ține de faptul că aceste curente fundamentaliste sunt marginale în lumea islamică (chiar dacă iau prim-planul în mass-media), condamnate de cele mai multe ori chiar de către marea masă a musulmanilor, iar cei care pun egal între musulmani și fundamentaliști sunt fie neinformați fie, părerea mea, tâmpiți.

Islamul este la fel de variat și de complex ca și creștinătatea, chiar dacă din exterior ne pare un bloc omogen.

     Figura mitică a preotului român în cultura maghiară

Toate comunicările meritau ascultate însă, în mod special, aș fi recomandat comunicările legate de comunitățile musulmane, comunicarea doamnei Dóra Andrea Czégényi, care a evidențiat imaginea pozitivă de care beneficiază preotul român, în special cel ortodox, în rândul comunităților maghiare și faptul că în situațiile limită (boli și alte necazuri) orice barieră etnică sau confesională poate fi depășită.

După cum se va putea observa, mult mai amănunțit, în studiul dumneaei care va fi publicat anul viitor în volumul care va cuprinde comunicările susținute în acest an, comunicarea sa a presupus trecerea în revistă a cercetărilor despre preoții români transilvăneni făcute de către antropologii sau etnologii maghiari în cursul ultimului secol.

O altă dimensiune a presupus schițarea unui portret general al preotului român în rândul maghiarilor transilvăneni, așa cum poate fi profilat din interviurile făcute în timpul cercetărilor de teren. Legăturile religioase între maghiari și preoți români sunt mult mai puternice decât s-ar crede, evidențiind diferențele dintre ce înseamnă religia oficială și cea trăită de oameni, precum și faptul că în situații limită ceea ce prevalează pentru oricare dintre noi, maghiar, român sau musulman, este umanitatea. Cum a concluzionat chiar dumneai, când un om este în suferință, caută un alt om…

(interviu acordat publicației Bistrițeanul)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s